Draga mea frică, draga mea prietenă...

Când mă întâlnesc cu frica stau de vorbă cu ea, o întreb de ce a venit, o întreb ce dorește și cu ce o pot ajuta? Îmi dau seama că ea este prietena mea. Mai mult decât atât, este iubirea mea față de mine. A venit să mă ajute. Totul este să știu în acel moment cum să o abordez.
Întodeauna am trăit cu frică. M-am născut cu frică și cu frici. În familia mea frica era pretutindeni, dar nimeni nu știa ce e cu ea. O considerau dușman. Așa am preluat-o și eu, inconștient, și am păstrat-o ca dușman.
Ce este frica?
DEX-ul explică frica așa: “stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj.”
La ce ajută frica?
Ai să râzi, dar, frica chiar ajută.......dacă nu mi-ar fi frică să merg pe mijlocul străzii, aș fi călcată de mașină. Dacă nu mi-ar fi frică de urs, nu aș fugi când l-aș vedea și aș fi mâncată.
Frica trebuie sa existe în viața mea, trebuie să o simt, dar să fie în cantități limitate, să nu mă copleșească. Să păstrez echilibrul între frica ce mă poate ajuta și frica ce mă poate distruge. Ca orice în viață....ce este mult strică.....chiar și iubirea în exces, sufocă........
Am reușit să descopăr frica, să o cunosc, să o accept și apoi să mi-o fac prietenă.....și acum pot să spun că e chiar o prietenă bună. E chiar de treabă. Îmi este de ajutor. Mai sunt momente când mă sperie, dar nu ea mă sperie; în acele momente nu sunt eu suficient de bine cât să am grijă: ori sunt prea obosită, ori ceva mă supără, ori sunt prea prinsă și uit să respir și să gândesc ușor, cu răbdare.
Am învățat să transform frica în iubire, iubire pentru frică, iubire pentru frica din mine, iubire pentru mine când simt frică.

Alina Iordache